Subiectul revine în atenție după un nou caz grav petrecut în județul Vâlcea. Doi minori, de 11 și 13 ani, sunt suspectați că au înjunghiat șapte pui de câine în orașul Berbești. Doi dintre căței au murit, iar alți cinci au fost grav răniți. Scenele au fost filmate și distribuite online.
Părinții celor doi copii au fost amendați cu câte 500 de lei pentru nesupravegherea corespunzătoare a minorilor, iar Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea a fost informată.
Petiția ‘’Răspundere penală pentru minori cu discernământ’’ există din ianuarie 2026, însă ceea ce s-a întâmplat la Berbești readuce în actualitate exact întrebările pe care inițiativa încearcă să le pună în dezbaterea publică.
"Răspundere penală pentru minori cu discernământ"
Petiția pornește de la o idee clară: atunci când un minor comite o faptă extrem de gravă și se dovedește că a avut discernământ, trebuie să existe o formă reală de răspundere penală.
"Nu formală. Nu simbolică. Reală", este mesajul inițiatorilor.
Petiția cere răspundere penală pentru minorii care comit fapte extrem de grave atunci când discernământul este dovedit, indiferent dacă victima este un om sau un animal.
Inițiatorii solicită, de asemenea, ca actele de cruzime asupra animalelor comise de minori să fie recunoscute drept o formă de violență extremă, relevantă atât penal, cât și criminologic, și contestă situațiile în care vârsta devine, în opinia lor, un obstacol automat în calea responsabilizării, chiar și atunci când există probe privind intenția și înțelegerea faptelor.
Ce spune acum legea în România
Actualul Cod penal stabilește însă limite foarte clare.
Minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde penal. Între 14 și 16 ani, minorul răspunde penal numai dacă se dovedește că a comis fapta cu discernământ, iar de la 16 ani răspunde penal potrivit legii. Pentru minorii care răspund penal, legislația prevede în principal măsuri educative, neprivative sau, în anumite condiții, privative de libertate.
Asta înseamnă că, în cazul celor doi copii de 11 și 13 ani din Vâlcea, polițiștii nu puteau dispune pur și simplu tragerea lor la răspundere penală, indiferent de gravitatea faptelor investigate.
Tocmai această limită este una dintre problemele pe care petiția Totul pentru Animale vrea să le aducă în dezbatere: ar trebui ca vârsta să reprezinte o barieră absolută sau, în cazul faptelor de o gravitate extremă, ar trebui să poată fi evaluat individual discernământul?
Este o întrebare juridică și socială complicată. Iar răspunsul nu poate fi redus la ideea de a trimite copii la închisoare.
Cruzimea față de animale în copilărie, un semnal care nu trebuie ignorat
Argumentul petiției merge însă dincolo de pedepsirea unei fapte deja comise. Inițiatorii atrag atenția asupra prevenirii violenței și asupra necesității ca actele grave împotriva animalelor să nu fie tratate drept simple "copilării".
Există o bază științifică pentru a considera cruzimea intenționată și repetată față de animale un comportament care necesită atenție.
Literatura de specialitate a analizat de decenii relația dintre cruzimea asupra animalelor în copilărie și agresivitatea ulterioară. Unele cercetări au identificat o asociere între un tipar de cruzime asupra animalelor în copilărie și forme grave și repetate de agresiune asupra oamenilor.
Alte studii au analizat inclusiv dacă anumite forme de cruzime sau caracteristici precum frecvența, vârsta la care începe comportamentul și modul în care sunt comise faptele pot avea legătură cu violența interpersonală ulterioară.
Dar aici este necesară o precizare esențială: un copil care maltratează un animal nu va deveni automat un adult care agresează oameni.
Cercetarea științifică nu permite o asemenea concluzie deterministă. Unele studii au găsit asocieri, altele au arătat o relație mult mai complexă, influențată de numeroși factori individuali, familiali și sociali. Un studiu longitudinal privind delincvența juvenilă a constatat, de exemplu, că antecedentele de cruzime față de animale preziceau atât infracțiuni agresive, cât și non-agresive, ceea ce nu susține ipoteza simplă potrivit căreia cruzimea față de animale reprezintă inevitabil o etapă spre violența asupra oamenilor.
Cu alte cuvinte, trebuie vorbit despre risc și semnale de alarmă, nu despre predestinare.
Copilul agresor poate fi, la rândul său, un copil care are nevoie de ajutor
Există și o altă dimensiune pe care societatea nu ar trebui să o ignore.
Cruzimea față de animale poate fi uneori asociată cu situații în care copilul însuși a fost expus abuzului, violenței familiale sau altor experiențe traumatice.
Un studiu longitudinal realizat pe 2.232 de copii a constatat că cei care manifestaseră cruzime față de animale prezentau o probabilitate mai mare de a fi fost maltratați fizic. În același timp, majoritatea copiilor care manifestaseră cruzime față de animale nu fuseseră victime ale maltratării, ceea ce arată încă o dată că nu poate fi stabilită o relație automată între cele două fenomene.
Cercetările asupra copiilor expuși la cruzime față de animale au identificat, de asemenea, posibile mecanisme precum desensibilizarea la violență, diminuarea empatiei, învățarea unor comportamente agresive sau acumularea unor sentimente de furie și teamă.
De aceea, atunci când un copil torturează sau ucide intenționat un animal, răspunsul societății nu ar trebui să fie nici "este doar un copil", nici exclusiv "trebuie pedepsit".
Comportamentul trebuie investigat.
Pedeapsă sau intervenție? Poate că avem nevoie de ambele
O modificare a răspunderii penale a minorilor ar reprezenta o schimbare majoră și ar necesita o dezbatere juridică, psihologică și socială serioasă.
Dar cazurile de violență extremă asupra animalelor ridică și o problemă care poate fi abordată indiferent de această dezbatere: ce se întâmplă cu minorul după ce fapta este descoperită?
O intervenție reală ar trebui să însemne evaluarea psihologică a copilului, analizarea mediului familial și a eventualei expuneri la violență, implicarea serviciilor de protecție a copilului, măsuri educative și terapeutice acolo unde specialiștii le consideră necesare și monitorizarea situației.
Scopul nu trebuie să fie doar sancționarea unei fapte trecute, ci și împiedicarea repetării ei.
Pentru că un animal ucis sau torturat este deja o victimă. Nu ar trebui să fie nevoie de apariția unei victime umane pentru ca un comportament violent extrem să fie tratat cu maximă seriozitate.
"Animalele sunt primele victime. Oamenii urmează"
Acesta este unul dintre mesajele centrale ale petiției Totul pentru Animale și trebuie înțeles în primul rând ca un avertisment și un apel la prevenție, nu ca afirmația că orice copil violent cu animalele va deveni inevitabil violent cu oamenii.
"Violența nu apare brusc", argumentează inițiatorii petiției, care consideră că fiecare caz grav ignorat poate reprezenta o oportunitate pierdută de intervenție.
Din această perspectivă, cruzimea asupra animalelor nu este importantă doar pentru ceea ce ar putea anunța în viitor. Este suficient de gravă prin ea însăși. Un animal capabil să simtă durerea și frica este deja victima unei forme de violență care trebuie oprită.
Iar atunci când autorul este un copil, intervenția rapidă poate proteja în același timp animalele, alte persoane și chiar minorul în cauză.
Ce cere, concret, petiția
Prin semnarea petiției, inițiatorii cer răspundere penală reală pentru minorii care comit fapte extrem de grave atunci când există discernământ dovedit, indiferent dacă victima este om sau animal.
Este solicitată și recunoașterea cruzimii asupra animalelor comise de minori drept o formă de violență extremă relevantă penal și criminologic, precum și încetarea situațiilor în care vârsta ar conduce automat la lipsa responsabilizării, deși probele ar demonstra intenția și discernământul.
Petiția a depășit 12.000 de semnături. Semnează și tu petiția AICI!
Mesajul final al inițiativei sintetizează filosofia acesteia: nu este vorba despre răzbunare, ci despre responsabilitate.
"Dacă un minor înțelege ce face, dacă acționează cu intenție, dacă exercită violență extremă, atunci trebuie să răspundă."
Poziția Vox Anima
Redacția Vox Anima face parte din Platforma Totul pentru Animale și susține petiția "Răspundere penală pentru minori cu discernământ".
Considerăm că actele de cruzime extremă asupra animalelor comise de minori nu trebuie minimalizate, normalizate sau expediate drept "copilării". Atunci când există intenție, violență extremă și capacitatea de a înțelege consecințele propriilor acțiuni, societatea trebuie să aibă instrumentele necesare pentru a interveni și pentru a responsabiliza.
În același timp, responsabilizarea nu trebuie să excludă recuperarea. Evaluarea psihologică, intervenția specializată, educația, implicarea familiei și monitorizarea trebuie să facă parte din răspuns, tocmai pentru că obiectivul final trebuie să fie prevenirea unei noi fapte de violență.
Cazurile în care animale sunt torturate sau ucise de copii nu pot primi atenția societății doar pentru câteva zile, până când imaginile dispar din fluxurile rețelelor sociale.
Animalele care au fost rănite sau ucise sunt deja victime. Intervenția trebuie să înceapă de acolo, nu după apariția unei alte victime.