Pe una dintre clădirile istorice ale campusului a apărut, la 9 septembrie 2026, o placă nouă: "Muzeul Facultății de Medicină Veterinară din București. Inaugurat la 9 septembrie 2026."
Deschiderea muzeului a făcut parte din ceremonia aniversară dedicată celor 165 de ani de învățământ medical veterinar la București, eveniment care a reunit reprezentanți ai mediului universitar, ai Casei Regale, ai Academiei Române, profesori, medici veterinari și invitați din țară și din străinătate.
După ceremonia oficială din Aula "Prof. Dr. Aurel Popoviciu", invitații au parcurs campusul până la Pavilionul 2 "Prof. Alexandru Locusteanu", unde a avut loc inaugurarea și vizitarea muzeului.
Un muzeu despre profesie, nu doar despre instituție
Muzeul nu spune doar istoria unei facultăți. Prin obiectele adunate în vitrine, poate fi urmărită și evoluția unei profesii.
Sunt expuse piese anatomice și osteologice folosite în procesul de formare, materiale provenite din disciplinele de chirurgie, aparatură de laborator, documente universitare, cărți și manuscrise, precum și echipamente care ilustrează evoluția investigației și practicii medicale veterinare.
Una dintre vitrine este dedicată disciplinei de chirurgie, cu numeroase piese osoase și modificări patologice ale aparatului locomotor, folosite de-a lungul timpului pentru studiu și demonstrație.
Într-un alt spațiu se află un termostat/incubator din anii 1920, provenit din disciplina de microbiologie, un obiect care arată cât de mult s-a schimbat infrastructura de laborator într-un secol.
Alte vitrine reunesc schelete, preparate anatomice și modele didactice ale diferitelor specii, de la păsări la animale mari.
De la manuscris la radiologie
Poate cea mai interesantă parte a muzeului este tocmai întâlnirea dintre document și obiect.
Cărți vechi de specialitate, lucrări ilustrate, registre și caiete cu însemnări scrise de mână sunt expuse alături de aparatură folosită efectiv în activitatea didactică și medicală.
Unele dintre volumele prezentate documentează medicina și îngrijirea calului într-o perioadă în care animalul avea un rol fundamental în transport, agricultură și armată.
Într-o altă zonă a muzeului este reconstituită o parte din istoria radiologiei veterinare, cu aparatură, casete și materiale utilizate înainte de tehnologia digitală actuală.
Privite astăzi, aceste obiecte nu sunt doar curiozități tehnice. Ele arată distanța parcursă de medicina veterinară de la observație și anatomie comparată până la imagistică, microbiologie și medicina veterinară modernă.
O istorie spusă prin obiecte
Muzeul păstrează și o dimensiune profund umană.
Un registru deschis, cărți cu adnotări, fotografii cu generații de studenți și profesori, instrumente și aparate care au trecut prin mâinile celor care au lucrat aici construiesc o poveste diferită de cea pe care o poate oferi o simplă listă de ani și reforme administrative.
În prezentarea aniversară susținută în aceeași zi, prof. univ. dr. Iuliana Ionașcu, decanul Facultății de Medicină Veterinară din București, a definit sensul muzeului printr-o formulare care rezumă întregul proiect:
"Astăzi, 9 septembrie 2026, nu așezăm trecutul în vitrină și nu închidem trecutul între coperțile unei cărți, ci construim o punte între generații."
Ideea devine cu atât mai clară după vizitarea muzeului.
Pentru studenții de astăzi, multe dintre obiectele expuse aparțin unei lumi aproape imposibil de imaginat: laboratoare fără tehnologia actuală, radiologie analogică, instrumente și metode de predare care au fost înlocuite de aparatură modernă și simulare.
Dar tocmai aceste obiecte arată că profesia de astăzi nu a apărut dintr-o dată.
De la "arta veterinară" la medicina veterinară modernă
Inaugurarea muzeului a venit la finalul unei prezentări ample despre istoria instituției.
Primele cursuri de "artă veterinară" sunt documentate încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În 1861 începe să funcționeze Școala de Medicină Veterinară, în cadrul Școlii Naționale de Medicină și Farmacie.
În 1883, instituția devine Școala Superioară de Medicină Veterinară.
În 1921, este ridicată la rangul de facultate și integrată în Universitatea din București.
Au urmat războaie, reorganizări, perioada comunistă, dispersarea facultății în anii '80 și revenirea în campus după Revoluția din 1989.
Astăzi, după 165 de ani, o parte din această istorie poate fi privită direct în vitrine.
Un campus în care trecutul și prezentul coexistă
Contrastul este puternic.
La câteva minute de vitrinele în care se află aparatură de laborator veche de un secol se găsesc astăzi clinici și spații universitare moderne.
În prezentarea aniversară au fost arătate inclusiv fotografii ale campusului în degradarea de după 1990 și imaginile actuale ale clădirilor renovate.
Muzeul fixează tocmai această transformare.
Nu este doar o colecție de obiecte vechi, ci o mărturie a felului în care instituția a supraviețuit unor perioade în care propria sa continuitate a fost pusă sub semnul întrebării.
"Să putem construi viitorul"
În încheierea prezentării sale, Iuliana Ionașcu a revenit la rolul mentorilor și al generațiilor succesive:
"Cu toată recunoștința le mulțumim mentorilor noștri vizionari că au păstrat trecutul, pentru ca noi să putem construi viitorul."
Muzeul Facultății de Medicină Veterinară din București face exact acest lucru.
Păstrează urmele unei profesii și ale unei școli, dar le așază într-un spațiu în care pot fi văzute și înțelese de studenți, profesori și public.
La 165 de ani de la începuturile învățământului medical veterinar bucureștean, facultatea nu marchează doar o aniversare.
Își deschide propria memorie.