Această patologie determină deplasarea sau rotația osului în interiorul copitei, sub greutatea animalului.
Odată apărută, laminita se poate agrava și poate afecta semnificativ viața animalului. Studiile arată că 7% din decesele cailor sunt cauzate de laminită, multe animale necesitând eutanasie.
Principalele cauze ale laminitei
Factorii care determină laminita sunt încadrați în trei categorii generale: repercusiuni ale unei boli inflamatorii (colică, pneumonie severă, retenție placentară), boli endocrine (sindromul Cushing, sindromul metabolic ecvin) și fracturi sau alte patologii locale ale membrelor posterioare (laminită de sprijin – presiune crescută datorată greutății excesive exercitate asupra membrului de sprijin).
Simptome și diagnostic
Simptomele și semnele clinice ale laminitei sunt șchiopătura (adesea vizibilă la două membre), sprijinul pe călcâie în timpul mersului, puls crescut la nivel digital (al degetelor) și durere în zona copitei (în jurul furcuței).
Diagnosticul acestei patologii se pune în urma observării semnelor clinice relevante și, adesea, după investigații radiologice.
Tratament și alimentație
Tratamentul se bazează pe antiinflamatoare nesteroidiene, susținerea poziției copitei prin tehnici speciale de potcovire, schimbări de dietă și odihnă.
Dieta unui cal care suferă de laminită trebuie să conțină fân sărac în carbohidrați sau alte produse pe bază de fibre (sfeclă de zahăr nemolazată și pleavă). Din rațiile de hrană trebuie să lipsească orice produs bogat în carbohidrați (zaharuri) care poate agrava afecțiunea.
Recuperare și prevenție
Recuperarea în urma acestei boli poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni. Fiind o boală recurentă, caii care au avut-o prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta din nou această afecțiune. Se recomandă gestionarea cât mai bună a animalului pentru a minimiza riscul unui nou episod.
Măsurile de prevenție împotriva laminitei includ tratamentul bolilor inflamatorii și urmărirea îndeaproape a semnelor de inflamație, reducerea consumului de carbohidrați din hrană și utilizarea unor metode de susținere a furcuței (componentă a copitei), pentru o distribuire mai eficientă a greutății.
Citește și: