Știam deja că oamenii schimbă lumea naturală prin defrișări, construirea orașelor și transformarea terenurilor în zone agricole. De asemenea, era clar că animalele sunt nevoite să se adapteze acestor schimbări.
Mai puțin clar a fost însă dacă animalele reacționează direct la simpla prezență a oamenilor, nu doar la modificările aduse habitatului.
Un nou studiu arată că răspunsul este „da” și că cele două efecte sunt strâns legate, însă diferă semnificativ de la o specie la alta, notează Earth.
Cercetarea a fost realizată de oameni de știință de la University of California, Santa Barbara (UCSB), Smithsonian’s National Zoo and Conservation Biology Institute și Yale University. Echipa a analizat date GPS colectate de la 37 de specii de animale și le-a comparat cu date anonimizate privind localizarea telefoanelor mobile din Statele Unite.
Pandemia COVID-19 a creat un experiment natural unic
În mod normal, este aproape imposibil să separi efectele modificării habitatului de efectele prezenței umane. Cele două sunt atât de strâns legate încât analiza lor separată reprezintă o provocare majoră.
Restricțiile din timpul pandemiei COVID-19, în 2020, au creat însă o situație rară: prezența oamenilor a scăzut brusc în multe zone, în timp ce peisajul a rămas neschimbat. Drumurile, clădirile și terenurile agricole au rămas la locul lor, însă oamenii au dispărut temporar din spațiile publice.
Cercetătorii au analizat date GPS de la 4.581 de mamifere și păsări, comparând perioade similare din 2019 și 2020. Astfel, au urmărit modul în care animalele și-au schimbat săptămânal zonele de deplasare și resursele folosite.
„Datele privind localizarea telefoanelor mobile au fost puse la dispoziția cercetătorilor în timpul pandemiei pentru a ajuta la înțelegerea efectelor restricțiilor COVID-19”, a explicat Scott Yanco, ecolog și coautor principal al studiului, din cadrul Smithsonian’s National Zoo.
„De obicei, companiile private păstrează aceste informații, iar această situație ne-a oferit o oportunitate rară de a măsura impactul prezenței umane asupra faunei sălbatice și de a demonstra că planurile de conservare trebuie să țină cont de mai mult decât modificarea habitatului.”
Prezența oamenilor schimbă comportamentul animalelor
Rezultatele studiului au fost clare: în cazul majorității speciilor, impactul oamenilor nu poate fi înțeles fără a lua în calcul atât modificările aduse mediului, cât și prezența efectivă a oamenilor.
În total, prezența umană și transformarea habitatului au influențat 57% dintre speciile analizate.
La aproximativ două treimi dintre mamifere și păsări, prezența oamenilor a fost asociată cu modificări ale teritoriului folosit sau ale tipurilor de habitate și resurse accesate.
Mai important, cele două variabile nu au acționat separat. Pentru multe specii, reacția la prezența umană depindea de gradul în care habitatul era deja modificat și invers.
Aproximativ 67% dintre speciile de mamifere și 41% dintre speciile de păsări și-au restrâns habitatul în funcție de acești factori.
Animalele au fost cele mai sensibile la prezența oamenilor în zonele mai puțin afectate de dezvoltare urbană, precum parcurile naționale. În regiunile intens dezvoltate, unele specii par să se fi obișnuit parțial cu oamenii.
Fiecare specie reacționează diferit
Diferențele dintre specii au fost remarcabile.
Lupii, de exemplu, și-au extins teritoriul atunci când prezența oamenilor a crescut. Cercetătorii cred că această reacție poate avea legătură cu istoria lungă și tensionată dintre lupi și oameni. În plus, lupii tind să păstreze distanța și să se deplaseze pe suprafețe mai mari.
Cerbii cu coadă albă și-au extins habitatul pe măsură ce peisajul devenea mai modificat de activitatea umană, însă și l-au restrâns atunci când numărul oamenilor a crescut. În schimb, cocorii canadieni au avut reacția opusă.
„Aceste descoperiri evidențiază importanța conservării bazate pe particularitățile fiecărei specii”, a declarat Ruth Oliver, profesor asistent la UCSB și coautor principal al studiului.
„Fiecare specie are nevoi diferite, propriile tipare de comportament și amenințări specifice. O strategie eficientă de conservare trebuie să țină cont de provocările cu care se confruntă fiecare animal.”
Date mai precise pentru protejarea faunei sălbatice
Unul dintre cele mai importante aspecte ale studiului ține de accesul la date.
Informațiile despre localizarea telefoanelor mobile le-au permis cercetătorilor să măsoare prezența oamenilor cu o precizie imposibil de obținut prin metode convenționale.
Hărțile urbanizării și restricțiile impuse în pandemie oferă indicii despre activitatea umană, însă nu arată unde se află efectiv oamenii într-o anumită zi sau la o anumită oră.
„Oamenii influențează fauna sălbatică în moduri complexe – atât prin prezența fizică, cât și prin schimbarea habitatelor. Nu putem înțelege impactul complet fără informații despre ambele aspecte”, a explicat Oliver.
Problema este că astfel de date detaliate sunt de obicei controlate de companii private și nu sunt accesibile cercetătorilor. Pandemia a reprezentat o excepție rară.
Nu se știe încă dacă animalele sunt ajutate sau afectate
Studiul arată clar că animalele își schimbă comportamentul în funcție de prezența oamenilor. Totuși, cercetătorii nu pot spune încă dacă aceste schimbări le ajută sau le afectează pe termen lung.
Atunci când animalele își restrâng teritoriul din cauza oamenilor, este posibil să încerce doar să evite pericolul. În același timp, ele pot ajunge în habitate mai slabe, ceea ce ar putea duce la scăderea populațiilor.
În alte cazuri, animalele își extind teritoriul pentru a găsi noi resurse sau sunt împinse spre zone necunoscute și mai periculoase.
Cercetătorii încearcă acum să afle dacă speciile care își schimbă comportamentul din cauza presiunii umane au un risc mai mare sau mai mic de supraviețuire.
Răspunsul la această întrebare va arăta dacă adaptarea observată reprezintă un semn de reziliență sau începutul unui declin lent.
Până atunci, studiul oferă un mesaj important pentru conservarea faunei sălbatice: animalele reacționează nu doar la urmele lăsate de oameni asupra mediului, ci și la simpla noastră prezență.
„Rezultatele ne dau speranța că oamenii și fauna sălbatică pot coexista prin politici mai inteligente, care să țină cont mai bine de locurile și momentele în care animalele au nevoie de spațiu”, a concluzionat Oliver.
Studiul a fost publicat în revista științifică Science.