Descoperire arheologică: Porumbeii și oamenii au o relație mai veche decât se credea, de peste 3.500 de ani

Porumbeii au fost, de-a lungul istoriei, mult mai mult decât simple păsări de oraș. Au fost hrană, mesageri, sursă de îngrășământ și chiar simboluri religioase. Deși în prezent sunt adesea priviți ca dăunători urbani, aceste păsări au avut un rol important în evoluția societății umane.

Un nou studiu arată că porumbeii au fost domesticiți pentru prima dată în urmă cu aproximativ 3.500 de ani. Această descoperire sugerează că relația lor cu oamenii este mult mai veche decât se credea până acum, notează AFP, citată de France24.

Porumbeii - rol important în istoria omenirii

„Faptul că oamenii au „uitat” de importanța porumbeilor este relativ recent în istoria umanității”, a explicat Anderson Carter, bioarheolog la Universitatea din Groningen, Olanda.

Potrivit acesteia, porumbeii au continuat să fie utili societății până în secolele XIX și XX. Au fost folosiți pentru transmiterea mesajelor, iar în special în timpul războaielor au avut un rol esențial.

„Apoi au apărut progresele tehnologice. Telegraful a fost inventat, apoi telefonul, iar porumbeii și-au pierdut rolul”, a adăugat cercetătoarea.

Totuși, datorită faptului că au fost obișnuiți timp de mii de ani să trăiască alături de oameni, porumbeii au rămas aproape de așezările umane.

Odată cu dezvoltarea marilor orașe după Revoluția Industrială, percepția asupra lor s-a schimbat. „Au început să fie considerați dăunători, murdari și purtători de boli”, a mai spus Carter.

Astăzi, structuri precum țepii anti-păsări de pe clădiri sunt o imagine obișnuită în multe orașe.

Originea porumbelului și legătura cu oamenii din Antichitate

Porumbelul comun, cunoscut și ca porumbel de stâncă, își are originea în zona Mediteranei. Analizele genetice arată că porumbeii urbani de astăzi sunt înrudiți cu porumbeii sălbatici din Orientul Mijlociu.

Pentru acest studiu, o echipă de cercetători condusă de oameni de știință olandezi a analizat situl arheologic Hala Sultan Tekke, aflat pe malul lacului sărat Larnaca, în sud-estul Ciprului.

Cercetătorii au studiat 159 de oase vechi de porumbei, pentru a înțelege modul în care trăiau și mureau aceste păsări, dar și pentru a identifica posibile urme de intervenție umană, cum ar fi urmele de tăiere.

Analizele biometrice și izotopice au arătat că aceste păsări au trăit în secolele XIII–XIV î.Hr., în perioada Epocii Bronzului.

Prin analiza colagenului extras din oase, cercetătorii au putut determina raporturile de azot și carbon, elemente strâns legate de dieta animalelor.

Rezultatele au fost comparate cu cele ale oamenilor și animalelor din aceeași perioadă din Cipru.

„Porumbeii de la Hala Sultan Tekke aveau o dietă foarte asemănătoare cu cea a oamenilor din acea perioadă, ceea ce sugerează o apropiere semnificativă între cele două specii”, a explicat Carter.

„Cel mai probabil, acest lucru indică faptul că erau deja domesticiți sau în proces de domesticire în jurul anului 1.400 î.Hr.”, a declarat Canan Çakirlar, cercetător principal la Royal Netherlands Institute of Sea Research.

Această dată împinge începutul domesticirii porumbeilor cu aproape o mie de ani mai devreme decât se credea anterior. Până acum, cele mai vechi dovezi proveneau din structuri din piatră folosite ca adăposturi pentru porumbei, descoperite în Grecia și datate în jurul anului 300 î.Hr.

Cercetătorii speră ca rezultatele studiului să schimbe modul în care oamenii privesc această specie.

„Scopul nostru este să schimbăm felul în care interacționăm și ne raportăm la porumbei”, a spus Carter. „Și să începem să realizăm că povestea lor este, de fapt, și povestea noastră.”

Citește și:
Animal Summit România revine la Cotroceni: Două zile dedicate protecției animalelor
76% dintre medicii veterinari spun că resimt presiunea emoțională a profesiei. În România se lansează prima inițiativă de sprijin psihologic dedicată lor