Ce înseamnă să salvezi cu adevărat un animal? Este suficient să-l scoți de pe stradă? Cum recunoaștem un adăpost care oferă bunăstare reală? Și cum transformăm intențiile bune în rezultate durabile? Acestea sunt câteva dintre întrebările care au traversat cea de-a treia ediție a Conferinței Naționale pentru Protecția Animalelor, organizată de Asociația Red Panda la București.
Pe 31 octombrie 2026, conferința The Business of Saving Lives a adus împreună specialiști, medici veterinari, reprezentanți ai organizațiilor de protecție a animalelor, voluntari și profesioniști din România și din străinătate.
Evenimentul, desfășurat la Mindspace Business District din București, a ajuns la cea de-a treia ediție, oferind un spațiu de dialog dedicat profesionalizării protecției animalelor.
Organizată de Asociația Red Panda, conferința a urmărit o schimbare de perspectivă: de la intervențiile punctuale și reacțiile la situațiile de criză către prevenție, responsabilitate, management și rezultate măsurabile.
Conceptul The Business of Saving Lives este asociat Helen Woodward Animal Center din Statele Unite și a fost adus în România prin inițiativa Red Panda.
Totul pentru Animale a participat la conferință, iar discuțiile au oferit ocazia de a reflecta asupra unor provocări pe care sectorul protecției animalelor le întâlnește constant. Dincolo de prezentările individuale, trei idei merită o atenție specială.
1. Salvarea nu trebuie confundată cu acumularea animalelor
Una dintre cele mai puternice teme ale conferinței a fost diferența dintre salvarea responsabilă a animalelor și simpla creștere a numărului de animale aflate în grija unei organizații.
În prezentarea sa, Susy Utzinger, fondatoarea Fundației Susy Utzinger pentru Protecția Animalelor (SUST) din Elveția, a pus în discuție criteriile după care ar trebui evaluat un adăpost care merită susținut.
Un adăpost nu devine mai bun doar pentru că poate primi mai multe animale. Capacitatea de cazare, numărul de cuști sau totalul animalelor salvate nu reprezintă, luate separat, dovezi ale unei bune protecții.
Contează condițiile în care trăiesc animalele, accesul la îngrijire medicală, posibilitățile de mișcare, interacțiunile sociale, recuperarea comportamentală și perspectivele de adopție.
Extinderea permanentă a capacității, fără resurse corespunzătoare și fără un plan pentru animalele deja găzduite, poate transforma o intervenție pornită din compasiune într-o problemă de bunăstare.
Această distincție este deosebit de relevantă pentru România, unde numărul animalelor salvate sau preluate în adăposturi devine uneori principalul indicator folosit în comunicarea publică. Dar întrebarea esențială rămâne: ce fel de viață le oferim animalelor după ce le-am salvat?
2. Salvarea fără îmbunătățirea calității vieții nu este suficientă
A doua lecție privește diferența dintre supraviețuire și bunăstare. Un animal poate avea hrană, apă și un loc unde să doarmă, dar să trăiască în continuare în stres, izolare, frustrare sau lipsă de stimulare.
Prezentările susținute de Susy Utzinger și Steve Goward, de la Paws and People Consultancy din Marea Britanie, au adus în atenție nevoia de a construi adăposturi în jurul animalelor și al nevoilor lor, nu exclusiv în jurul numărului de locuri disponibile.
Pentru câini, acest lucru poate însemna oportunități de mișcare, explorare, interacțiuni adecvate, îmbogățirea mediului, odihnă și sprijin comportamental.
Pentru pisici, bunăstarea presupune inclusiv posibilitatea de a se ascunde, de a urca, de a explora, de a se retrage și de a controla într-o anumită măsură interacțiunile cu mediul și cu alte animale.
Un alt aspect important este pregătirea animalelor pentru o posibilă viață într-o familie. Un adăpost ar trebui să fie, ori de câte ori este posibil, o etapă de tranziție către o viață mai bună, nu o destinație permanentă.
De aici rezultă și o întrebare pentru donatori: este suficient să finanțăm hrana sau ar trebui să susținem și îmbunătățirea condițiilor de viață, pregătirea personalului, prevenția și recuperarea animalelor? Răspunsul nu presupune renunțarea la sprijinul pentru nevoile imediate, ci un echilibru între ajutorul urgent și investițiile care reduc problemele pe termen lung.
3. Salvarea este începutul, nu finalul
A treia idee privește întregul sistem de protecție a animalelor. Ce facem după ce un animal a fost recuperat? Cum prevenim apariția altor animale în aceeași situație? Cine răspunde pentru rezultatele intervențiilor?
Dr. Karen Reed, de la Dogs Trust (Marea Britanie), a abordat managementul populației canine, evidențiind importanța strategiilor integrate și a exemplelor internaționale.
Gestionarea câinilor fără stăpân nu se poate reduce la capturare, adăpostire sau campanii izolate de sterilizare. Identificarea animalelor, prevenirea reproducerii necontrolate, educarea proprietarilor, schimbarea comportamentelor umane și colaborarea instituțională sunt componente ale unei abordări sustenabile.
Dr. Ovidiu Roșu, de la Fundația Visul Luanei, a adus în discuție experiența campaniilor de capturare și sterilizare, inclusiv lecțiile desprinse din intervenții desfășurate în teren.
Georgiana Matei, de la Animal Life Sibiu, și dr. Irina Corbu-Rudnic, de la Green Vetcare, au contribuit la componenta dedicată organizării operaționale și responsabilității medicale.
Un mesaj relevant pentru administrațiile publice și organizațiile de protecție a animalelor este că succesul nu trebuie evaluat exclusiv prin numărul intervențiilor efectuate. Contează și ce se întâmplă ulterior: dacă scade reproducerea necontrolată, dacă se îmbunătățesc condițiile de viață și dacă măsurile produc schimbări durabile.
De la comportamentul oamenilor la schimbarea sistemului
Jo White, de la Human Behaviour Change for Life, a abordat rolul comportamentului uman în bunăstarea animalelor. Numeroase probleme ale animalelor sunt generate, perpetuate sau agravate de deciziile oamenilor.
Prin urmare, protecția animalelor are nevoie nu doar de infrastructură și servicii, ci și de educație, comunicare eficientă și intervenții adaptate comunităților.
O altă perspectivă a venit din Belgia, prin intervenția susținută de Evelien Devriese, de la Daisyfields Animal Sanctuary, care a adus în discuție construirea unui sanctuar pentru animalele de fermă într-o societate în care acestea sunt privite predominant prin prisma consumului.
Componenta de finanțare și comunicare a fost abordată și de George Gurescu, de la Asociația pentru Relații Comunitare, în contextul relației dintre organizațiile de protecție a animalelor, beneficiarii muncii lor și susținătorii financiari.
În program s-a regăsit și perspectiva internațională oferită de Mike Arms, de la Helen Woodward Animal Center, asupra direcției în care ar trebui să evolueze protecția animalelor.
Privite împreună, aceste intervenții arată că protecția animalelor nu este doar o activitate de salvare. Este un domeniu care necesită competențe de management, medicină veterinară, etologie, comunicare, educație, fundraising și politici publice.
Granturile SUST: finanțarea proiectelor cu impact
O componentă importantă a ediției 2026 a fost programul SUST Animal Welfare Grant, prin care Fundația Susy Utzinger a oferit sprijin financiar pentru proiecte de protecție a animalelor din România.
Programul a prevăzut trei granturi, în valoare totală de 10.000 de franci elvețieni: 5.000 CHF pentru primul loc și câte 2.500 CHF pentru locurile al doilea și al treilea.
Inițiativa pune în evidență nevoia de a orienta finanțarea către proiecte cu obiective concrete și îmbunătățiri măsurabile ale bunăstării animalelor.
Potrivit paginii oficiale SUST, programul este anual, cu termen de depunere la 31 martie. Pentru sesiunea următoare, organizațiile interesate pot consulta direct condițiile și criteriile de eligibilitate publicate de fundație.
Conferința ca spațiu de colaborare
Dincolo de prezentări, The Business of Saving Lives a oferit ocazia unor întâlniri între persoane și organizații care lucrează în domenii complementare ale protecției animalelor.
Pentru Totul pentru Animale, participarea a însemnat și reîntâlniri cu oameni implicați în proiecte de educație, prevenție și bunăstare animală, precum și schimburi de experiență cu specialiști internaționali.
În cadrul conferinței au fost realizate și interviuri PAWCAST, prin care o parte dintre temele abordate vor putea fi aprofundate și prezentate publicului din România.
Aceste materiale vor completa seria de articole Vox Anima dedicate conferinței, inclusiv analize separate ale unor prezentări și intervenții.
Organizarea unor astfel de întâlniri contribuie la formarea unui limbaj comun între organizații, profesioniști, autorități și susținători. Soluțiile eficiente necesită schimb de experiență, colaborare și disponibilitatea de a evalua critic inclusiv practicile dezvoltate din cele mai bune intenții.
Ce ar trebui să rămână după conferință?
O conferință nu schimbă, prin ea însăși, viața animalelor. Dar poate schimba felul în care oamenii iau decizii în numele lor.
Salvarea nu trebuie confundată cu acumularea animalelor. Menținerea în viață nu este echivalentă cu asigurarea bunăstării. O intervenție reușită trebuie să creeze premisele unei vieți mai bune și, ori de câte ori este posibil, să prevină repetarea problemei.
Pentru protecția animalelor din România, provocarea nu este doar să facem mai mult. Este să învățăm să facem mai bine, să măsurăm rezultatele și să construim soluții care rezistă în timp.
Aceasta este una dintre cele mai importante contribuții ale conferinței organizate de Red Panda: aducerea în prim-plan a responsabilității care începe după gestul salvării.
Documentare: participarea Totul pentru Animale la eveniment, fotografiile de la conferință, comunicatul Asociației Red Panda și informațiile oficiale SUST despre programul de granturi.