Joi seară, 8 octombrie, organizația a aniversat 30 de ani de existență printr-un eveniment emoționant, organizat în Capitală.
Sub genericul „Pe urmele binelui”, Adăpostul Speranța a sărbătorit, la Hare Garden, lângă Parcul Herăstrău din București, trei decenii de activitate dedicate animalelor abandonate, maltratate sau aflate în suferință.
A fost o seară a amintirilor, a recunoștinței și a întâlnirii dintre oameni care, de-a lungul anilor, au ales să transforme compasiunea în fapte. Reprezentanți ai organizației, colaboratori, voluntari și susținători s-au reunit pentru a celebra nu doar longevitatea unui proiect, ci și viețile schimbate datorită lui.
În centrul evenimentului s-au aflat trei generații de femei din aceeași familie: Florina Tomescu, fondatoarea Fundației Speranța, fiica sa, Anca Tomescu, medic veterinar și director al adăpostului, și Sara Tomescu, nepoata fondatoarei, implicată astăzi în activitatea organizației.
Prezența lor împreună pe scenă a oferit aniversării o semnificație aparte: o misiune începută acum 30 de ani, continuată de la o generație la alta.
De la dubele care ridicau câinii Bucureștiului la o operațiune de salvare fără precedent
Unul dintre cele mai puternice momente ale serii a fost evocarea începuturilor de către Florina Tomescu.
Fondatoarea și-a amintit de Bucureștiul anilor ’90, de câinii fără stăpân ridicați de pe străzi și de o perioadă în care perspectiva uciderii animalelor făcea parte din realitatea orașului.
Fundația Speranța a fost înființată în 1996, într-un context în care protecția animalelor avea mult mai puțină vizibilitate publică, iar infrastructura de salvare și îngrijire era limitată.
Momentul decisiv a venit însă în aprilie 2001, când echipa fundației, împreună cu reprezentanții Vier Pfoten, a salvat aproximativ 300 de câini aflați în pericol de eutanasiere, în contextul campaniei declanșate de administrația Capitalei.
Câinii au fost preluați în grabă, găzduiți temporar inclusiv în locuințe și mașini, iar din acea intervenție avea să prindă contur adăpostul propriu-zis.
Anca Tomescu a descris într-un interviu anterior pentru Pets & Cats reacția din acele momente: „Mi-am chemat prietenii, mama și am hotărât să luăm toți câinii de acolo.”
A fost începutul unei lupte care avea să continue timp de decenii, cu evacuări, relocări, lipsuri materiale și eforturi uriașe pentru asigurarea hranei, tratamentelor și condițiilor de viață pentru sute de animale.
Povestea relatată în această seară nu a fost doar una despre trecut. A fost și o reamintire a distanței pe care România încă trebuie să o parcurgă pentru a trece de la gestionarea câinilor fără stăpân prin măsuri reactive la prevenție, sterilizare, educație și responsabilitate.
Anca Tomescu și transformarea Speranței într-un proiect de protecție a animalelor
Dacă Florina Tomescu a pus bazele fundației, Anca Tomescu a contribuit decisiv la dezvoltarea și profesionalizarea activității acesteia.
Medic veterinar, cu experiență în intervenții pentru salvarea animalelor în România și în străinătate, Anca a coordonat programe de sterilizare, misiuni de salvare și proiecte de recuperare a câinilor vulnerabili.
Potrivit datelor publicate de organizație, Anca și echipele cu care a lucrat au contribuit la sterilizarea a peste 100.000 de câini.
Dincolo de cifre, dezvoltarea Adăpostului Speranța a însemnat o schimbare de abordare: de la salvarea imediată a animalelor aflate în pericol la construirea unor programe care încearcă să prevină suferința și abandonul.
Printre acestea se numără „Mesagerii Speranței”, dedicat recuperării comportamentale a câinilor traumatizați, dar și proiectele educaționale care aduc animalele mai aproape de copii, tineri și comunități.
O etapă importantă a venit în 2025, când Animal Society și Fundația Adăpostul Speranța și-au unit activitatea sub aceeași structură, reunind experiența celor două organizații în domeniul sterilizării, adopțiilor, educației și intervențiilor veterinare.
Sara Tomescu și o misiune transmisă mai departe
Prezența Sarei Tomescu alături de mama și bunica sa a reprezentat unul dintre simbolurile aniversării.
Sara a crescut în apropierea activității de salvare a animalelor, iar astăzi face parte din echipa Adăpostului Speranța.
Potrivit istoricului publicat de organizație, legătura sa cu acest domeniu a început practic din primele luni de viață, când a însoțit-o pe Anca în cadrul intervențiilor desfășurate după inundațiile din 2005.
La trei decenii de la înființarea fundației, implicarea sa arată că protecția animalelor poate deveni mai mult decât preocuparea unei singure generații: poate fi o responsabilitate învățată, cultivată și transmisă mai departe.
De la salvare la educație: o perspectivă mai largă asupra bunăstării animalelor
Pe parcursul serii au fost prezentate și imagini din activitatea organizației, inclusiv proiecte educaționale derulate alături de copii și tineri, intervenții dedicate animalelor cu dizabilități și activități asistate de câini.
Aceste inițiative reflectă o direcție importantă: animalele salvate nu sunt doar beneficiarii protecției umane. În condiții adecvate, ele pot contribui și la dezvoltarea empatiei, la educație și la construirea unor relații mai responsabile între oameni și animale.
În prezent, Adăpostul Speranța găzduiește aproximativ 500 de câini, inclusiv animale vârstnice, traumatizate sau cu dizabilități, pentru care adopția poate fi mult mai dificilă.
Pentru acești câini, salvarea nu se încheie în momentul în care sunt luați de pe stradă. Ea continuă prin îngrijire medicală, recuperare, socializare și, acolo unde este posibil, găsirea unei familii.
30 de ani mai târziu, Speranța rămâne o responsabilitate comună
Aniversarea Adăpostului Speranța reprezintă și un prilej de reflecție asupra evoluției protecției animalelor în România.
În trei decenii s-au schimbat legislația, instituțiile, discursul public și nivelul de implicare al societății civile. Cu toate acestea, abandonul, reproducerea necontrolată, violența asupra animalelor și dificultățile sistemului de gestionare a câinilor fără stăpân rămân probleme majore.
Existența unei organizații care a traversat 30 de ani de astfel de provocări demonstrează cât de importante sunt consecvența, profesionalismul și implicarea comunității.
Iar povestea Florinei, a Ancăi și a Sarei Tomescu arată că schimbarea nu se construiește doar prin gesturi spectaculoase, ci prin munca repetată, uneori nevăzută, a oamenilor care refuză să abandoneze o cauză.
Pentru Adăpostul Speranța, 30 de ani nu reprezintă doar o aniversare. Reprezintă trei decenii în care mii de animale au avut o șansă în plus.
Și, poate mai important, reprezintă promisiunea că această muncă va continua.
Mai multe informații despre activitatea organizației și modalitățile de susținere sunt disponibile pe https://adapostulsperanta.ro/.