La fel ca în cazul altor specii, obezitatea la cai implică rezistența la insulină, care joacă un rol important în alte afecțiuni precum laminita, sindromul metabolic ecvin, hiperlipemia și ostecondroza, dar și patologii endocrine precum sindromul Cushing.
Cauzele apariției obezității la cai provin din obiceiurile creșterii animalelor domestice: dieta cu nutrienți bogați în energie și activitățile fizice reduse. Fiind o specie erbivoră, aceștia s-au dezvoltat în vederea consumului de iarbă furajeră. Toamna, ingestia de furaje crește, alături de depozitele adipoase, pentru a se pregăti pentru iarnă. Apetitul și adipogeneza, stimulate în această perioadă, alături de secreția hormonală a propriomelanocortinei (un hormon specific) determină dezvoltarea unui mecanism de supraviețuire pe baza proviziilor de energie sub forma grăsimii corporale, pe durata sezonului rece.
Din punct de vedere anatomic, hipofiza erbivorelor (o glandă importantă implicată în procesele hormonale) prezintă o porțiune intermediară bine dezvoltată, care are rol în echilibrul endocrinologic al organismului în corelație cu furajele sezoniere disponibile. Pe durata sezonului cald, apetitul și ratele metabolice crescute determină depozitarea grăsimilor atunci când animalul consumă furaje de înaltă calitate. În timpul sezonului rece, hipometabolismul (apetit și rate metabolice scăzute) determină eficientizare și conservă energia atunci când hrana este mai puțin disponibilă.
Aceste procese ciclice au ca rezultat fluctuații ale condiției corporale. Principala cauză a obezității este dezechilibrul energetic, atunci când aportul exogen este mai mare decât arderile calorice ale organismului. Printre factorii de risc ai acestei patologii se numără rasa, vârsta și prezența unor traumatisme recente.
Schimbările corporale sezoniere sunt adesea monitorizate prin măsurarea celui mai înalt punct al abdomenului. S-a constatat că măsurătorile din sezonul cald sunt exponențial crescute față de cele din sezonul rece. Alte aspecte importante în stabilirea condiției corporale ale ecvinelor care suferă de obezitate sunt înălțimea, cantitatea de furaje sau fân suplimentate și tipul de activitate fizică desfășurată.
Obezitatea la cai nu este doar o problemă de aspect, ci o afecțiune care poate avea consecințe serioase asupra sănătății și calității vieții animalului. De aceea, prevenția este esențială și începe printr-o alimentație adaptată necesităților fiecărui cal, un program regulat de mișcare și monitorizarea constantă a condiției corporale.
Un cal sănătos nu este neapărat un cal "mai bine hrănit". Cantitatea de hrană trebuie stabilită în funcție de vârstă, rasă, nivelul de activitate, starea fiziologică și necesarul energetic al animalului. Evaluarea periodică a greutății și a depozitelor de grăsime poate ajuta la identificarea din timp a unei tendințe de îngrășare.
Prin urmare, obezitatea ecvină este o problemă care merită mai multă atenție din partea proprietarilor. Un management corect al alimentației și al activității fizice nu înseamnă doar menținerea unei siluete potrivite, ci poate reprezenta una dintre cele mai importante măsuri pentru prevenirea unor afecțiuni metabolice și menținerea calului sănătos pe termen lung.