Pisicile fac parte din viața noastră de zi cu zi. Le vedem printre blocuri, în parcări, în curțile instituțiilor, lângă restaurante sau în apropierea magazinelor. Unele s-au născut pe stradă, altele au fost abandonate și au învățat să se descurce singure.
Numărul lor pare să crească de la an la an, însă atenția acordată pisicilor fără stăpân nu este pe măsura problemei.
Pisicile comunitare, o problemă despre care se vorbește prea puțin
În România, problema animalelor fără stăpân este asociată, în primul rând, cu câinii. Există programe, campanii și organizații care lucrează constant pentru reducerea numărului câinilor de pe străzi.
Pisicile comunitare rămân însă, de multe ori, în afara acestei discuții.
Ele sunt mai greu de observat și, în multe cazuri, își duc existența în jurul unor mici colonii formate în cartiere. Sunt hrănite de vecini, își găsesc adăpost în spații improvizate și supraviețuiesc datorită câtorva oameni care aleg să le ajute.
Dar atunci când acești oameni dispar, pisicile rămân fără resurse.
România are legislație generală privind protecția animalelor, însă pisicile comunitare nu beneficiază de un sistem național coerent de gestionare a populațiilor de pe stradă, comparabil cu cel creat pentru câinii fără stăpân.
Iar în lipsa unor soluții consistente, responsabilitatea ajunge adesea pe umerii oamenilor obișnuiți.
O pisică de pe stradă nu este „a nimănui”
Faptul că o pisică nu are proprietar nu înseamnă că poate fi tratată oricum.
O pisică abandonată, speriată sau născută pe stradă rămâne o ființă capabilă să simtă foame, sete, frig, căldură extremă durere și frică.
În jurul blocurilor există, uneori, adevărate mici colonii de pisici. Locatarii le cunosc, unii le hrănesc și încearcă să le ofere un loc în care să se retragă.
În alte situații, însă, aceste animale sunt privite ca o problemă care trebuie eliminată.
Sunt alungate, speriate sau lăsate fără acces la locurile în care s-au adăpostit. Cutiile, căsuțele improvizate sau alte spații amenajate pentru ele sunt distruse.
Un gest care pentru un om poate părea neînsemnat poate însemna, pentru o pisică, pierderea singurului loc în care se putea ascunde de frig, ploaie sau caniculă.
Ce putem face pentru pisicile de pe strada noastră
Nu toată lumea poate adopta o pisică. Nu toată lumea își permite să susțină financiar o asociație sau să îngrijească o colonie.
Dar aproape oricine poate face un lucru simplu pentru un animal aflat în nevoie.
Lasă apă proaspătă. Mai ales în perioadele de caniculă, un bol cu apă poate face diferența pentru o pisică ce nu are acces la o sursă sigură de hidratare.
Oferă hrană atunci când poți. Dacă alegi să hrănești pisicile dintr-o zonă, încearcă să faci acest lucru responsabil și să păstrezi locul curat.
Nu le distruge adăposturile. O cutie, o căsuță improvizată sau un spațiu protejat poate fi singurul refugiu al unei pisici.
Nu le alunga și nu le hăitui. O pisică speriată poate fugi în stradă, se poate răni sau poate ajunge într-un loc periculos.
Sprijină sterilizarea. Hrănirea rezolvă problema imediată, dar sterilizarea este una dintre cele mai importante măsuri pentru reducerea numărului de pui care ajung pe stradă.
Nu ignora o pisică rănită sau bolnavă. Dacă nu o poți ajuta singur, încearcă să iei legătura cu un medic veterinar, o organizație sau o persoană care se ocupă de animale din zona respectivă.
Nu trebuie să iubești toate pisicile ca să le respecți
Poate că nu îți plac pisicile. Poate că nu vrei un animal în casă. Poate că nu ai posibilitatea să adopți.
Este în regulă.
Dar între „nu vreau o pisică” și „vreau să îi fac rău” există o diferență uriașă.
O comunitate sănătoasă nu este una în care fiecare animal ajunge în casa cuiva. Este una în care oamenii înțeleg că animalele vulnerabile nu trebuie transformate în ținte.
De Ziua Internațională a Pisicii, poate că nu este nevoie să facem ceva spectaculos.
Poate fi suficient să umplem un bol cu apă. Să lăsăm un adăpost în pace. Să nu alungăm o pisică speriată. Să ajutăm la sterilizarea unei feline din cartier. Sau pur și simplu să alegem să nu fim indiferenți.
Pentru o pisică de pe stradă, un gest mic poate însemna foarte mult.
Iar dacă astăzi vedem peste tot fotografii cu pisici iubite, răsfățate și în siguranță, să nu le uităm nici pe cele care nu au încă un loc pe care să îl numească „acasă”.