Sistemul digestiv al calului s-a dezvoltat pe baza unui stomac monocompartimentat, cu o capacitate cuprinsă între 7 și 15 litri pentru un animal de talie mijlocie. Intestinul subțire este foarte dezvoltat și poate conține până la 80 de litri de conținut.
Printre particularitățile interesante ale cailor se numără absența vezicii biliare și incapacitatea de a regurgita sau vărsa furajele, datorită unei structuri prezente înaintea faringelui. Majoritatea lichidelor ingerate sunt acumulate în cecum – o porțiune importantă a intestinului gros, unde are loc detoxifierea substanțelor toxice din sistemul digestiv.
Ce nutrienți sunt esențiali pentru cai
Caii necesită șase clase principale de nutrienți pentru buna funcționare a organismului: apă, proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine și minerale.
Apa
Apa este un element vital, iar consumul zilnic necesar se încadrează în jurul valorii de 2 litri de apă pentru fiecare 500 de grame de fân consumat.
Semne importante ale deshidratării, care trebuie urmărite îndeaproape, sunt mucoasa bucală uscată și fecalele deshidratate.
Energia
Energia obținută din alimente este necesară susținerii metabolismului. Simptomele deficitului energetic includ pierderea în greutate, reducerea activității fizice și încetinirea creșterii.
Cea mai densă formă de energie este obținută din grăsimi (aproximativ de trei ori mai multă energie decât ceilalți nutrienți), însă absența vezicii biliare determină o absorbție mai dificilă și un aport energetic mai greu de utilizat.
Grăsimile pot fi adăugate în dietă pentru creșterea nivelului de energie și a performanței calului. Majoritatea hranei comerciale pentru cai conține între 2 și 6% grăsime, însă pentru nevoi speciale pot fi utilizate produse cu un conținut de 10–12% grăsime.
Carbohidrații
Carbohidrații (zaharurile) reprezintă principala sursă de energie din alimentația cailor, glucoza fiind cel mai important reprezentant. Aceasta este prezentă în aproape toate sursele de hrană, în cantități mai mari în porumb decât în orz și ovăz.
Furajele conțin amidon (macromolecula glucozei) în proporții cuprinse între 6–8% și până la 30%.
Consumul excesiv de zaharuri poate provoca dezechilibre metabolice care favorizează apariția unor afecțiuni precum colica și laminita (cunoscută și sub denumirea de furbură).
Proteinele
Proteinele sunt esențiale pentru dezvoltarea masei musculare și în perioadele de creștere și diferențiere.
Surse excelente de proteine, care pot fi introduse cu ușurință în alimentație, sunt soia și lucerna (alfalfa), un tip de fân bogat în calorii, care conține aproximativ 25–30% proteine.
O dietă mai bogată în proteine este necesară iepelor aflate în lactație și mânjilor.
Atât deficitul, cât și excesul de proteine pot afecta organismul, provocând reducerea performanțelor, deshidratare și dezechilibre ale electroliților, esențiali pentru procesele celulare.
Vitaminele
Vitaminele sunt procurate în cantități suficiente din furajele verzi și proaspete.
Suplimentele vitaminice sunt recomandate atunci când dieta este bogată în cereale și fân de slabă calitate sau în perioadele de stres și activitate sportivă intensă.
Mineralele
Mineralele sunt indispensabile pentru menținerea echilibrului electrolitic, funcționarea sistemului nervos și dezvoltarea masei musculare.
Calciul, fosforul, sodiul și potasiul trebuie asigurate zilnic prin alimentație.
Caii care transpiră abundent sau desfășoară activități sportive solicitante au adesea nevoie de suplimente pe bază de electroliți și minerale.
Clorura de sodiu, o componentă vitală, poate fi administrată sub formă de blocuri de sare, care trebuie să fie disponibile permanent.
Fânul și cerealele în alimentația calului
Fânul din leguminoase conține de aproape trei ori mai multe proteine decât fânul obținut din ierburi.
Un fân de înaltă calitate se recunoaște prin umiditatea redusă, culoarea verde, mirosul dulceag și lipsa buruienilor sau a altor plante care pot influența negativ metabolismul animalului.
Printre cele mai utilizate cereale în hrana cailor se numără:
Ovăzul – cel mai utilizat, ușor digerabil, dar și cel mai costisitor;
Porumbul – sărac în fibre și foarte bogat în energie;
Sorgul – necesită procesare înainte de administrare și este folosit frecvent în amestecuri de cereale;
Orzul – devine mai ușor digerabil după procesare și oferă un conținut moderat de fibre și energie.
Un program alimentar constant este esențial
În alimentația cailor, furajele reprezintă baza dietei, iar cantitatea de hrană trebuie adaptată în funcție de greutatea corporală și necesitățile fiecărui animal.
De asemenea, caii au nevoie de un program strict al meselor, deoarece schimbările bruște de rutină le pot afecta cu ușurință digestia și starea generală de sănătate.