Consultantul în comportament felin Linda Hall, cofondatoare a organizației Cat Behavioral Alliance, explică faptul că pisicile nu plâng cu lacrimi din motive emoționale, însă își pot exprima tristețea și suferința în alte moduri. Ea ajută de ani de zile pisicile și stăpânii lor să depășească perioade dificile și știe din experiență că felinele pot suferi emoțional la fel de profund ca oamenii.
„Inky obișnuia să umble prin casă și să plângă”, povestește Hall despre motanul său, care și-a pierdut stăpânul, pe Sebastian. Din fericire, specialistul a știut cum să îl ajute să treacă peste perioada de doliu și să își recapete, treptat, energia și pofta de joacă.
„La fel ca oamenii care trec printr-o perioadă dureroasă sau tristă, uneori pisicile au nevoie doar de timp și de multă afecțiune”, spune Hall, potrivit Daily Paws.
Deși pisica nu va plânge pentru că a primit o recompensă mai puțin, este posibil să vocalizeze mai mult atunci când se simte singură sau după pierderea unui membru al familiei.
Plâng pisicile cu lacrimi atunci când sunt triste sau suferă?
Răspunsul scurt este nu. Pisicile nu varsă lacrimi atunci când sunt triste sau simt durere. Totuși, dacă trec printr-o suferință fizică ori emoțională, comportamentul lor se poate schimba vizibil.
În astfel de situații, multe pisici scot sunete diferite față de mieunatul obișnuit. Aceste vocalizări sunt adesea mai lungi și mai grave decât cele folosite în comunicarea de zi cu zi.
Dacă pisica ta este tristă, poți observa următoarele semne:
miaună mai mult decât de obicei;
tremură;
se ascunde frecvent;
mănâncă mai puțin;
este mai puțin activă și doarme mai mult;
își schimbă obiceiurile legate de litieră;
nu mai acordă aceeași atenție igienei;
devine agresivă;
își modifică brusc comportamentul.
Aceste manifestări pot indica atât probleme emoționale, cât și afecțiuni medicale.
Linda Hall recomandă o verificare atentă a pisicii cel puțin o dată pe lună.
„Examinează-ți pisica din cap până în picioare și verifică dacă există zone dureroase sau modificări neobișnuite. Dacă șuieră când o atingi, nu înseamnă că este supărată pe tine. Îți transmite că îi este frică, este anxioasă sau că o doare locul respectiv”, explică specialistul.
Lacrimile la pisici pot indica probleme de sănătate
Dacă observi că pisica are ochii foarte umezi, cauza nu este, de regulă, tristețea.
Lăcrimarea excesivă poate semnala afecțiuni precum:
conjunctivita;
blocarea canalelor lacrimale;
infecții oculare;
alte probleme oftalmologice.
În astfel de situații, este recomandat să programezi o consultație la medicul veterinar.
Ce încearcă să îți spună o pisică atunci când plânge
Spre deosebire de ceea ce cred mulți oameni, pisicile nu folosesc mieunatul ca principală metodă de comunicare între ele. Felinele comunică mai ales prin miros, limbaj corporal și contact fizic.
Atunci când pisica „plânge”, încearcă adesea să îți transmită că ceva nu este în regulă.
Anxietatea
Dacă ai instalat o cameră de supraveghere pentru animale și observi că pisica vocalizează intens când nu ești acasă, este posibil să sufere de anxietate de separare.
Anxietatea poate apărea și în urma unor schimbări importante, cum ar fi:
modificarea programului zilnic;
apariția unui nou animal de companie;
mutarea într-o altă locuință.
Doliul după pierderea unui companion
Pisicile dezvoltă legături puternice atât cu oamenii, cât și cu alte animale din gospodărie.
După pierderea unui membru al familiei, unele feline pot deveni retrase, pot vocaliza mai mult și pot părea triste pentru o perioadă îndelungată.
Sindromul de disfuncție cognitivă
Această afecțiune, asemănătoare demenței la oameni, apare mai ales la pisicile cu vârsta de peste 10 ani.
Noaptea, multe dintre ele se dezorientează și încep să miaune pentru a-și chema stăpânii. Lămpile de veghe amplasate în locuință le pot ajuta să se orienteze mai ușor și să reducă episoadele de vocalizare nocturnă.
Artrita
Potrivit specialiștilor, peste 95% dintre pisicile care au depășit vârsta de 10 ani suferă de artrită într-o anumită măsură.
Durerea provocată de această afecțiune poate determina pisica să vocalizeze mai des.
Semnele frecvente includ:
evitarea scărilor;
dificultăți la sărituri;
mobilitate redusă;
reticență la mișcare.
Alte probleme medicale
Orice schimbare bruscă de comportament justifică o vizită la medicul veterinar.
Pisicile în vârstă care își pierd auzul pot mieuna mai mult decât înainte. De asemenea, hipertensiunea arterială asociată unor boli cardiace sau renale poate duce la vocalizări neobișnuite.
Cum îți poți ajuta pisica atunci când este tristă
În cazul lui Inky, perioada de doliu a durat aproximativ trei luni. La început plângea zilnic, însă cu răbdare și sprijin a reușit să își revină.
Primul pas este întotdeauna consultul veterinar, pentru excluderea unor probleme de sănătate.
După aceea, concentrează-te asupra lucrurilor care îi aduc bucurie:
petrece mai mult timp cu ea;
oferă-i jucării interactive;
creează oportunități de joacă;
răsfaț-o ocazional cu gustările preferate.
„Petrece timp cu pisica ta. Dacă trebuie să lipsești mult de acasă, roagă un prieten, o rudă sau un pet sitter să îi facă vizite”, recomandă Linda Hall.
Menținerea rutinei zilnice este la fel de importantă. Orele de masă, sesiunile de joacă și momentele de odihnă ar trebui să rămână cât mai constante.
Muzica poate avea un efect liniștitor
În perioada în care Inky suferea după pierderea stăpânului, Hall i-a pus permanent muzică special concepută pentru pisici.
Este vorba despre proiectul „Music for Cats”, creat de compozitorul David Teie și recomandat adesea pentru pisicile anxioase sau cele care petrec mult timp singure.
Mirosurile familiare oferă confort
Pentru multe pisici, mirosul are un rol esențial în sentimentul de siguranță.
„O mare parte din identitatea unei pisici este legată de miros. Păstrează pătura ei preferată pe pat, astfel încât să poată simți mirosul tău sau al unei persoane dragi”, explică specialistul.
În cele din urmă, cea mai importantă „terapie” rămâne afecțiunea. O pisică tristă are nevoie de răbdare, înțelegere și sprijin pentru a depăși perioada dificilă și pentru a reveni la comportamentul ei obișnuit.